Ce astepta, de fapt, de la el? Sau el de la ea? Simti o usoara invidie gandindu-se la vietile strans impletite pe care le duceau Elsa si Klaus. Barbatii pe care-i cunostea ea nu pareau a simti nevoia sa puna stapanire atat de deplin pe femeile din viata lor. Nu voiau sa le ia in casatorie si nu tineau sa aiba neaparat copii, asa ca femeilor le revenea sarcina de a dori totul, de a continua sa tanjeasca si sa doreasca si sa isi croiasca drumul spre viitor. – Casa de la malul marii, Esther Freud
Sunt cuvinte care m-au pus pe ganduri, cuvinte dintr-o carte frumoasa, o carte cu mare si plaja, cu oameni frumosi, oameni de ieri si oameni de azi. Cum de a ajuns timpul sa ne schimbe asa? Cum de marile iubiri de ieri, marile nazuinte ale trecutului s-au stins in timp devenind astazi sperante desarte. Nu mai este ea, iubirea, pe gustul tuturor? Nu mai este dorita cu aceeasi intensitate? Poate ca traim intr-o era a superficialitatii, a fericirilor materiale, a bucuriilor de moment. Poate ca nu se mai poarta iubirea… Dar ce stiu eu, vesnica indragostita?! Imi place sa cred ca iubirea invarte lumi si face soarele sa lumineze in noapte. Imi place sa cred ca iubirea se poate ridica mai presus de toate si ca oamenii isi doresc si ei iubirea… dar nu au gasit acea jumatate care sa-i ajute sa straluceasca.
